Leopardi de infinito

Quo in foro Latine colloquamur!

Moderatoren: Zythophilus, marcus03, Tiberis, ille ego qui, consus, e-latein: Team

Leopardi de infinito

Beitragvon Pyrrha » Do 28. Mai 2009, 22:48

Code: Alles auswählen
Semper cara mihi collis deserta fuerunt
et saepes, qua circum imi pars maxima caeli
occultatur. Ibique sedens dum miror, inane
praeterea spatium sine fine, silentia rerum
ultra homines, altam mihi fingo mente quietem,
paene tremens. Frondesque auris agitantibus, illa
infinita levi conferre silentia voci
me juvat: atque aevum cordi immortale recurrit,
mortua saecla, aetas praesens et murmura vitae.
Immemor immenso sic mergor gurgite: lenti
naufragus oceani sic suaviter obruor undis.


A Ioanne Baptista Pighi Latine redditum.
Periculum subeam iram fori huius Deorum in me contrahendi praebendo et carmen originale a Iacobo Leopardi conscriptum, ut facilius comparari:

Code: Alles auswählen
Sempre caro mi fu quest'ermo colle,
E questa siepe, che da tanta parte
De l'ultimo orizzonte il guardo esclude.
Ma sedendo e mirando, interminato
Spazio di là da quella, e sovrumani
Silenzi, e profondissima quiete
Io nel pensier mi fingo, ove per poco
Il cor non si spaura. E come il vento
Odo stormir tra queste piante, io quello
Infinito silenzio a questa voce
Vo comparando: e mi sovvien l'eterno,
E le morte stagioni, e la presente
E viva, e 'l suon di lei. Così tra questa
Infinità s'annega il pensier mio:
E 'l naufragar m'è dolce in questo mare.
Tief ist der Brunnen der Vergangenheit. Sollte man ihn nicht unergründlich nennen?
Pyrrha
Censor
 
Beiträge: 705
Registriert: Sa 11. Aug 2007, 23:01

Zurück zu Latine loquendi



Wer ist online?

Mitglieder in diesem Forum: Google [Bot] und 31 Gäste